In optiunea mea, coach-ul nu este, dar are atributele pe care toti le asteptam de la un adevarat prieten: sa ne asculte cand avem nevoie, sa pastreze discretia asupra conversatiilor pe care le avem, sa nu ne judece, sa ne insoteasca pe drum in cautarea noastra fara sa impuna directia, ci doar atragandu-ne atentia spre lucruri care sunt acolo si poate nu le-am remarcat.
Meseria aceasta, care a fost recent inclusa in nomenclator si in Romania, a aparut in mod firesc acum, dupa o lunga perioada in care competitia si eficienta erau singurele masuri ale performantei si bunastarii. Acesta este timpul in care incepem sa intelegem ca fiecare suntem diferiti – atat ca educatie si competente, dar si ca viziune si „standarde” de fericire. Si ca exista resurse nemasurate in fiinta noastra, la care de multe ori nu ne uitam, fiind prea ocupati sa ne comparam cu ceilalti si sa gasim retete de succes in afara noastra.
Rolul coach-ului este de a ne intoarce cu blandete spre interior, de a ne deschide apetitul sa cautam inauntru si sa descoperim calitatile pe care le-am avut intotdeauna, sa vedem mai clar ce ne aduce bucurie, impacare si echilibru.
Transpunerea acestui rol din zona sportiva in zona generala de viata si business s-a facut natural. Performantele unui campion se datoreaza in mare parte antrenoruui sau. Acesta stie sa identifice si sa scoata din sportiv aptitudinile sale speciale si sa-l antreneze pentru competitie. Talentul si tenacitatea sportivului raman insa conditii esentiale, pe baza carora antrenorul construieste tactici si metode de lucru.
Sunt momente in viata de zi cu zi, cand ajungem intr-un punct in care avem impresia ca am facut tot ce am putut, dar n-am obtinut ceea ce ne-am asteptat sau, pur si simplu simtim ca trebuie sa facem o schimbare si nu stim cum. La serviciu nu gasim satisfactia muncii sau in relatii avem impresia ca e ceva ce nu merge bine. Atunci avem nevoie de cineva care sa ne sustina dintr-o pozitie neutra, obiectiva si experimentata. De multe ori, o singura conversatie cu un coach ne ajuta sa gasim calea potrivita pe care vrem sa mergem mai departe. Alteori, e nevoie de mai multe intalniri, pentru ca drumul se contureaza incet, din elemente pe care nu le-am considerat inainte.
Coach-ul nu este un consilier sau un psihoterapeut, nu are aceasta pregatire si nici nu pune diagnostice. Standardele internationale agreate pentru aceasta noua meserie pun niste limite clare intre coach si psiholog.
Oricine are inclinatie spre a asculta, are o atentie cultivata si empatie pentru problemele celorlalti, poate deveni un coach bun. Si, chiar si coach-ii au nevoie de un coach pentru a iesi mai repede dintr-o situatie complicata.
Experienta de a avea o sedinta de coaching trebuie traita pentru a fi inteleasa. La fel ca si mersul pe bicicleta: senzatia e greu sa fie explicata in cuvinte.
Daiana